IMNUL LUI OBLEMENCO

ION OBLEMENCO THE KING OLTENIA the temple of football
ION OBLEMENCO REGE AL OLTENIEI FOTBALISTICE - imn - versuri

Aici e OBLEMENCO / Vulcanul din BANIE
CRAIOVA si intreaga ROMANIE
Luptam suntem OLTENIA
STIINTA CRAIOVA
HAI UNIVERSITATEA
ARMATA ALB-ALBASTRA
MEREU VA TRIUMFA

OOO OO OO OBLEMENCO
O OO OO ZEUL NOSTRU
OOO OO OO TEMPLUL NOSTRU
O OO OO OBLEMENCO

Ion Oblemenco golgheter al campionatului Romaniei (1967, 1970, 1972, 1973), cel care a eliminat Fiorentina in 1973/74 luptandu-se precum Spartacus in 74/73 si care în ciuda numărului mare de goluri marcate, n-a fost selecționat niciodată în Echipa națională de fotbal a României. A fost poreclit Tunarul din Bănie, pentru eficacitatea sa la marcarea golurilor.
Privind în urmă, este greu de înțeles de ce Oblemenco, un atacant cu clasă și eficacitate maximă - de patru ori golgheter al campionatului nostru (1967, 1970, 1972, 1973) - nu a jucat nici un minut în meciurile oficiale ale naționalei mari a României, rezervându-i-se doar „onoarea" de a juca în câteva partide amicale. Tricolorii au efectuat, în 1968, un turneu în America de Sud, Oblemenco a fost golgheterul tricolorilor în acel turneu, dar la revenirea în țară, selecționerul Angelo Niculescu l-a mai convocat la națională pe Oblemenco doar o dată, apoi l-a uitat definitiv pe tunarul Științei la Craiova! În prima ligă din România a debutat sub culorile Rapidului, într-un meci disputat la Cluj în 5 iulie 1964, Știința Cluj - Rapid 3-1, Oblemenco marcând unicul gol al giuleștenilor. Rapidul însă l-a umilit, antrenorii de atunci ținându-l pe Oblemenco mai mult rezervă. A revenit (în 1966) la Craiova, a făcut istorie și a adus glorie pentru Știința, a fost la un pas de moarte în toamna lui 1972 (două operații de ulcer duodenal), dar a fost obligat să-și încheie cariera de fotbalist la Galați, în liga a II-a (1977-1978).

Cariera de antrenor
Ca antrenor, a câștigat cu Universitatea campionatul în 1980 (secund al lui Valentin Stănescu), eventul campionat-cupă în 1981 (ca principal), iar în 1982 duce Știința, în premieră pentru echipele de club din România, în sferturile Cupei Campionilor Europeni, dar după aceste performanțe a fost iarăși obligat să plece din Craiova. Antrenează apoi alte echipe, Chimia Râmnicu Vâlcea, FC Olt, Sportul Muncitoresc Slatina, Pandurii Târgu Jiu, din nou FC Olt, Progresul Corabia, iarăși Chimia Râmnicu Vâlcea. După ’90, a fost rechemat la Universitatea în mai multe rânduri, ca antrenor principal al echipei mari, director tehnic, director sportiv.