~Uitarea~ de Charles-Pierre Baudelaire

*Satin Sugar by Huma-Huma*

*Charles-Pierre Baudelaire - Uitarea*

Vin` lânga mine, suflet veninos,
Molatec monstru, fiara adorata !
Vreau sa-mi înfasur mâna-nfiorata
În coama parului tau greu si gros;

În rochia ta cu falduri parfumate
Vreau capu-ndurerat sa mi-l scufund
Si ca pe-un stins buchet sa sorb profund
Mireasma dulce-a dragostei uitate.

Nu sa traiesc, sa dorm as vrea mereu !
În somn îti voi asterne fara teama
Pe trupul tau cu straluciri de-arama
Un nesfârsit sarut prelung si greu.

În patul tau, abis de desfatare,
Se stinge orice gând chinuitor
Si gura ta e-un nesecat izvor
De saruturi si apriga uitare.

Robit acestui crud si drag destin,
Voi asculta poruncile-i perfide
Si, mucenic blajin care-si deschide
El însusi ranile, de râvna plin,

Voi suge-otrava binecuvântata,
Adormitoare-a vechilor torturi,
Din vârfu-acestor sâni rotunzi si duri
În care n-a fost suflet niciodata.

Charles-Pierre Baudelaire, n. 9 aprilie 1821, Paris – d. 31 august 1867) a fost un poet francez, a cărui originalitate continuă să-i provoace atât pe cititorii săi, cât și pe comentatorii operei sale. Este considerat poetul care a revoluționat întreaga lirică franceză și europeană prin originalitatea volumului său controversat Les Fleurs du Mal („Florile răului"). A avut o influență puternică asupra viziunilor poetice ale autorilor de mai târziu.