Duios Anastasia trecea 1979

Vara anului 1944: într-un sat pe malul Dunării, la graniţa cu Iugoslavia, ecourile războiului abia dacă se aud. Dar dincolo de aparenta linişte, lupta partizanilor români şi iugoslavi împotriva armatelor hitleriste este pe viaţă şi pe moarte. Orice partizan prins trebuie omorât, iar cadavrul sau trebuie să zacă neîngropat pe uliţă drept exemplu. Primarul satului veghează ca această dispoziţie dată de nemţi să nu fie încălcată. Tânără învăţătoare Anastasia ştie că mai presus de orice se află datina şi că mortul trebuie îngropat creştineşte, chiar dacă pentru asta ea trebuie să plătească cu viaţă.